Drepturi si facilitate pentru copii cu handicap

Copiii cu handicap beneficiaza de urmatoarele drepturi:

a) acces liber si egal in orice institutie de invatamant obisnuit, in raport cu restantul functional si potentialul recuperator, cu respectarea prevederilor legislatiei in domeniul invatamantului; b) pregatire scolara la domiciliu a copiilor cu handicap, nedeplasabili, pe durata invatamantului obligatoriu prevazut de lege; c) alocatie de stat pentru copiii cu handicap, majorat cu 100%; d) alocatie de intretinere pentru copiii cu handicap, aflati in plasament familial sau incredintati, potrivit legii, unei familii ori persoane sau unui organism privat autorizat potrivit legii, in cuantumul prevazut de lege, majorat cu 50%; e) locuri de odihna gratuite in tabere pentru copiii prescolari, elevi si studenti cu handicap, o data pe an; f) asistent personal pentru copilul cu handicap grav, angajat de catre autoritatile administratiei publice locale, cu avizul inspectoratului de stat teritorial pentru persoanele cu handicap, pe baza recomandarilor anchetei sociale realizate de catre o comisie din cadrul compartimentului specializat al primariei in a carei raza teritoriala isi are domiciliul sau resedinta copilul cu handicap grav; parintii sau reprezentantii legali ai copilului cu handicap grav pot opta pentru primirea unei indemnizatii echivalente cu salariul net al asistentului social debutant din unitatile bugetare sau pentru asistent personal; g) bilete de intrare la spectacole, muzee, manifestari artistice si sportive, in aceleasi conditii ca pentru elevi si studenti sau militari in termen; h) asistenta medicala pentru copilul cu handicap, in conditiile Legii asigurarilor sociale de sanatate nr. 145/1997, cu modificarile si completarile ulterioare; i) obtinerea gratuita a protezelor, carjelor, ghetelor ortopedice, carucioarelor din Fondul de asigurari sociale de sanatate, gestionat de casele de asigurari de sanatate de care asiguratul apartine, si asigurarea, cu prioritate si in conditii avantajoase, a aparatelor auditive si a implanturilor cardiace; j) gratuitatea transportului urban cu mijloace de transport in comun de suprafata sau cu metroul, pentru copiii cu handicap accentuat si grav si pentru asistentii personali ai acestora, acordata pe baza unei anchete sociale realizate de catre asistentul social din cadrul compartimentului specializat al primariei in a carei raza teritoriala isi are domiciliul sau resedinta copilul cu handicap; k) gratuitatea transportului interurban, la alegere, cu tren de persoane, clasa a II-a, cu autobuzele sau cu navele pentru transport fluvial, in limita a 12 calatorii dus-intors pe an pentru copiii cu handicap grav si pentru asistentii personali ai acestora si in limita a 6 calatorii dus-intors pe an pentru copiii cu handicap accentuat si pentru insotitorii acestora; copiii cu afectiuni renale care necesita hemodializa in alte localitati decat cele de domiciliu, precum si asistentii personali ai acestora beneficiaza de gratuitate si peste limita mentionata, in functie de recomandarea centrului de dializa; l) indemnizatie lunara de hrana cuvenita copiilor infectati cu HIV sau bolnavi de SIDA, internati, institutionalizati si din ambulatoriu este de 57.000 lei/ zi. Plata indemnizatiilor lunare de hrana se efectueaza prin directiile pentru dialog, familie si solidaritate sociala judetene si a municipiului Bucuresti Persoana care are in ingrijire, supraveghere si intretinere un copil cu handicap beneficiaza de urmatoarele drepturi: a) concediu platit pentru ingrijirea copilului cu handicap, pana la implinirea de catre acesta a varstei de 3 ani; b) concedii medicale pentru ingrijirea copiilor cu handicap accentuat sau grav, care necesita tratament pentru afectiuni intercurente, pana la implinirea de catre copii a varstei de 18 ani; c) gratuitatea serviciilor de cazare si masa pentru persoana care insoteste copilul cu handicap grav in spital, pe teritoriul Romaniei, la recomandarea medicului specialist; d) scutire de plata taxelor de abonament pentru persoana detinatoare de aparat de radio si de televizor, daca respectivul copil are handicap grav; e) prioritate la instalarea postului telefonic si scutire de plata abonamentului telefonic cu 100 de impulsuri incluse, precum si de costul a 400 de impulsuri pentru nevazatori, daca copilul are handicap grav sau accentuat; f) prioritate la inchirierea, construirea si cumpararea locuintelor din fondul de stat, in conditiile legii, daca copilul are handicap accentuat sau grav; g) stabilirea chiriei, in conditiile legii, pe baza contractelor de inchiriere pentru suprafetele locative cu destinatie de locuinta detinute de stat sau de unitatile administrative ale acestuia, la tariful minim prevazut de lege, daca respectivul copil are handicap accentuat sau grav.

Lucruri ce numai la noi se poate intampla

În România, există aproximativ 50.000 de copii cu dizabilităţi monitorizaţi de autorităţi. Dintre aceştia, 27.000 învaţă în cele 187 de şcoli speciale, iar restul în şcoli generale. Deşi ar trebui să existe cam 2000 de profesori de sprijin, numărul acestora este insuficient: 800-900.

ţinuţi departe de şcoli

Cum poţi merge la şcoală dacă, pentru a intra în clădire, ai nevoie de rampă? De pe ce programă să înveţi dacă, în realitate, ai nevoie de programe speciale, de profesori de sprijin, de personal specializat? Cum să îţi faci prieteni printre copiii „normali”, dacă ei te percep ca fiind diferit?

Mii de copii şi părinţi trebuie să găsească, în fiecare an, răspunsul la aceste întrebări. Şcolarizarea copiilor cu dizabilităţi reprezintă încă pentru învăţământul românesc o problemă crucială. 82% dintre aceştia frecventează şcoala, 3,9% au abandonat-o, iar 6% nu au fost niciodată într-o sală de clasă.

Deşi 66% dintre ei spun că se descurcă bine şi foarte bine, doar 13% apreciază că ştiu să citească foarte bine, în timp ce 36% declară că nu ştiu deloc.

Aprecierile profesorilor sunt, însă, mult mai negative. 55,7% dintre aceştia consideră că rezultatele copiilor cu dizabilităţi sunt slabe şi foarte slabe. În ceea ce priveşte actul educativ propriu-zis, elevii cu dizabilităţi simt nevoia, în proporţie foarte mare - 69%, de a avea un profesor de sprijin.

Dacă 78,4% dintre copii spun că merg la şcoală pentru a acumula cunoştinţe, pentru 18,4% mersul la şcoală e legat de nevoia de a fi cu alţi copii. 93% dintre copii spun că au prieteni, deşi aceştia sunt mai degrabă vecini, rude sau alţi copii cu dizabilităţi.

O confirmare a acestui lucru este şi faptul că 70% dintre ei stau, în timpul liber, singuri sau cu familia. Una dintre problemele care trebuie depăşite este şi mentalitatea unor părinţi, care încă sunt de părere, în 36,1% dintre cazuri, că învăţământul special ar fi mai potrivit pentru copiii lor, în locul învăţământului de masă. 8,6% consideră că ar fi de preferat un profesor la domiciliu.

Uneori, însă, alegerea este făcută şi din cauza şcolilor. 15% dintre părinţi au mărturisit că au avut probleme când au vrut să îşi înscrie copiii în şcolile normale: atitudinea negativă a personalului, lipsa de informaţii şi de facilităţi pentru deplasare în şcoli şi chiar atitudinea celorlalţi elevi.

Părinţii ar vrea, pentru copiii lor, programe adaptate, îmbunătăţirea accesului fizic în şcoli, cadre didactice pregătite, profesori de sprijin, un mediu mai prietenos în şcoli, sensibilizarea celorlalţi elevi şi o implicare crescută a autorităţilor.

Şi cadrele didactice au propuneri în acest sens. Surprinzător, acestea recomandă îndrumarea copiilor spre şcoli speciale sau clase separate, probabil din dorinţa de a scăpa de dificultăţile din timpul orelor. Cum văd autorităţile aceste probleme?

În general, dau vina una pe cealaltă: primăria acuză direcţia pentru protecţia copilului, care acuză inspectoratul, care, la rândul său, acuză primăria. Autorităţile au dezvăluit şi faptul că mulţi copii cu dizabilităţi nu sunt luaţi în evidenţe.

Motivele neşcolarizării, prezentate de autorităţi, sunt: gradul ridicat al dizabilităţii, lipsa resurselor financiare, dezinteresul părinţilor, lipsa cadrelor didactice, locurile limitate din şcoli. O altă problemă este dificultatea cu care copiii trec din învăţământul special în cel de masă. Ţinând cont de faptul că la 5 copii este un profesor, sunt cazuri în care acesta nu vrea să dea un copil, pentru a nu-şi pierde pâinea.

Atunci când merg, însă, la şcoală, copiii cu dizabilităţi au rareori rezultate bune

Discriminare!!!

Ignorati sau chiar respinsi de societate, copiii cu dizabilitati isi pierd, incet-incet, dreptul la o viata normala. E drept ca autoritatile fac pasi marunti, dar mai sunt multe lucruri de rezolvat. In toata tara, aproape 6.000 de copii cu dizabilitati invata la o scoala normala, dupa o programa adaptata.

Protectia drepturilor copiilor cu dizabilitati

In Romania exista aproximativ 60.000 de copii cu dizabilitati diverse care traiesc in familii si circa 1.000 de copii institutionalizati. Ei nu se pot bucura de drepturile lor, intrucat exista putine servicii care sa sprijine familiile copiilor cu dizabilitati, accesul la informatii, educatie, recuperare, viata comunitara fiind extrem de redus, unul din marile lipsuri fiind accesibilitatea.

Pentru a oferi acestor copii o sansa de integrare sociala, Salvati Copiii Romania s-a implicat in derularea unor proiecte pentru facilitarea recuperarii copiilor cu dizabilitati si pentru educatia lor.

La Tecuci, in Centrul de recuperare a copiilor cu deficiente neuromotorii si asociate , infiintat de Salvati Copiii in anul 1995, copiii cu dizabilitati beneficiaza de tratament, iar Casa David Austin de la Munteni gazduieste 40 de copii cu dizabilitati.

Aceste centre infiintate de Salvati Copiii au fost preluate de Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Galati si isi continua activitatea in parteneriat.

Salvati Copiii a derulat campanii de sensibilizare a opiniei publice si autoritatilor fata de problemele cu care se confrunta copiii cu dizabilitati si desfasoara in continuare o activitate de lobby in favoarea respectarii drepturilor lor.

De asemenea, un proiect care vizeaza "Respectarea dreptului la educatie pentru copii cu dizabilitati", desfasurat de Salvati Copiii in parteneriat cu ASCHFR si Sense International Romania, a relevat in cadrul unei mini-cercetari, numeroasele probleme pe care copiii cu dizabilitati si parintii lor le au de surmontat in accesul la o educatie incluziva. Au fost elaborate Planuri de masuri de imbunatatire a acestei situatii pentru judetele Brasov, Cluj, Constanta, Dolj, Prahova, Suceava, Timis si Bucuresti. Finantarea a fost asigurata de World Learning.